Recenzie: „Dialoguri cu Sufletul” de Anida Lasto +INTERVIU

Hiya! Astăzi am revenit cu o recenzie la o carte superbă, şi anume „Dialoguri cu Sufletul” de Anida Lasto și un interviu cu autoarea însăși. Nu mă prea pricep la recenzii, deci sper să vă placă haha.


Titlu: Dialoguri cu Sufletul Autor: Anida Lasto

„Am nevoie de tine pentru a călca în picioare supraviețuirea pe scara trăirilor în iubire. Iubirea, moartea și timpul sunt măsurile fără de măsură pe care în preajma existenței tale încetez în a încerca să le măsor. Căci fac parte din suflet, iar sufletului nu-i putem da o definiție justă. Infinitului îi atribuim zadarnic propriile limite. Dacă timpul divin este o clipire, omul e doar o lacrimă de-a lui Dumnezeu. Și totuși trăiesc într-o singură secundă.”
Să fiu sinceră, acum câteva luni am citit vreo 30 de pagini din această carte, dar am lăsat-o baltă după. Poate din cauză că nu aveam starea necesară să o citesc sau poate că nu mă prea atrăgea pe atunci...nu știu. Peste ceva timp, însă, m-am apucat de ea din nou. De data aceasta nu mi s-a mai părut plictisitoare sau ceva, ba chiar nu mă mai puteam dezlipi de ea! Pe de-o parte regret că am lăsat-o baltă atunci, dar pe de altă parte cred că dacă m-aș fi chinuit s-o citesc nu cred că aș fi înțeles-o pe deplin.

„Dialoguri cu Sufletul” este o carte foarte profundă și care m-a pus deseori pe gânduri. Știi cărțile alea în care te regăsești foarte mult și parcă fiecare cuvânt, fiecare propoziție este despre tine? Cam așa stă treaba cu cartea aceasta.
E genul ăla de carte care te prinde și nu-ți mai dă drumul. E genul ăla de carte care vrei să nu se mai termine niciodată, fiindcă știi că nu vei mai citi în viața ta una care să te facă să te simți la fel cum te-a făcut ea. E genul ăla de carte care te face să rămâi fără cuvinte.
E absolut minunată și vi-o recomand cu drag!

***Citate care mi-au plăcut:

„Sentimentele sunt slăbiciuni ce ne îngreunează pașii inutil.”

„Gustul dezamăgirii e amar. Prefer vinul, mulțumesc!”

„Vorbele tale îmi rămân cicatrici pentru eternitate.”

„Îți înțeleg dorință, dar tu înțelegi că dorințele sunt și ele stări de moment care se schimbă sau, pur și simplu, trec?”

„Nu trăim o clipită. Ci o suită de secunde prelungite-n buclele infinitului. Suntem scântei de energie și nu ne stingem niciodată. Folosim timpul ca pe o pârghie de locomoție ce ne împinge prin Universul nemărginit. ”

„Cred că, în totalitate, nu suntem capabili să fim sinceri cu noi niciodată. Suntem experți în a ne mulțumi cu fragmente.”

„Uitată în memoria lui pe veci și renăscută din sângerarea unor răni ce n-au să fie închise în nicio altă viață, la cumpăna dintre lumi, în fața unor uși cu oglinzi, ridicate de rădăcini fără început, i-aș vedea chipul în oricare dintre variante. Aș respira flăcări în respirația lui înghețată, cu zadarnica naivitate de a-i încălzi iubire la masa răsturnată a trăirilor.”

***

 Pentru început, aș dori să-ți adresez o întrebare foarte simplă, dar în același timp complicată, din punctul meu de vedere. De ce scrii?

Anul trecut am simțit nevoia de a scrie și pentru ceilalți. Din mine – pentru ei. Cred că nevoia eu-lui de a-și cânta frământările în public vine dintr-un prea plin copt în procesul de maturizare. Însă, este un proces continuu. După ce am depășit limitele timidității, m-am lăsat mânată de impulsul ce a zăcut în mine prea multă vreme și-am decis să împărtășesc lumii bucăți din sufletul meu.


 Există un motiv anume pentru care te „ascunzi” în spatele unui pseudonim?


Cine este Anida Lasto și de ce nu-și dezvăluie identitatea? Am să vă răspund prin altă întrebare: Cum credeți că m-ați putea cunoaște mai bine: printr-un nume real, prin dezvăluirea unui chip sau citindu-mi din suflet? Important nu este autorul, ci emoția transmisă cititorului! Tu, cel care mă citești, fii atent la nevoile sufletului tău! Redescoperă-ți emoțiile care îți aduc fericire! Proiectul Anida Lasto este inedit și se concentrează exclusiv asupra emoției cititorului.


 Ce te-a îndemnat să scrii ”Dialoguri cu Sufletul”?


Pe fondul problemelor existențiale prin care trecem cu toții la un moment dat, Dialoguri cu Sufletul se vrea a fi o invitație la comunicarea cu noi înșine, prezentarea zbuciumului sufletesc care atinge cele mai dramatice culmi și o soluție pentru ieșirea din cele mai întunecate depresii. De-a lungul vieții, sufletul ia forma emoțiilor cu care ne confruntăm, a persoanei iubite, a divinității și a răului ce ne influențează pe rând. Acceptarea și identificarea trăirilor într-un mod corespunzător, ne ajută în depășirea dramelor existențiale. Iar aici țin să accentuez importanța comunicării nu doar cu cei din jurul nostru, ci și cu propria persoană, comunicare pe care de prea multe ori alegem să o neglijăm, construind probleme în loc de soluții.


Dacă ai avea posibilitatea de a schimba ceva într-una dintre cărțile tale, ai face-o? Dacă da, care dintre cărți și ce?

Nu. Dincolo de a scrie, uneori poveștile ne aleg pe noi. Există un echilibru între inspirația scriitorului și energia ce se vrea a fi exprimată independent de voința noastră.

Care este sursa ta de inspirație?

Trăind în societatea prezentă care îngrădește spiritul prin standarde, care de cele mai multe ori sunt lipsite de valoare, îmi rezerv timp pentru a evada din lanțurile astea criminale. În scris sunt cine vreau eu să fiu, neîncătușată de normele sociale. Inspirația își pierde valoarea în fața rezultatului final. Contează doar emoția cititorului.

Ce îți place să faci în timpul liber?

Să scriu.

Și așa, ca de final, ai experimentat vreodată „writer's block”?

Da, dar important este să ai capacitatea de a-ți accesa stările necesare pentru inspirație.


Sper că v-a plăcut, dragilor! Pe data viitoare! :)

-Iulia



















Comentarii

Postări populare